Pentru că am împlinit 4 ani şi datorită comentatorilor noştri, mereu atenţi şi pretenţioşi, pentru că am învăţat atât de multe în urma dialogului deschis, pentru că am crescut şi am evoluat împreună – Bistriţeanul.ro îşi propune să facă o reverenţă în faţa comentatorului anonim prin intermediul acestei rubrici.

Cititori dragi, vă propunem, săptămânal, o rubrică în care să vă manifestaţi liber şi plenar – opiniile, gândurile, impresiile pe diverse teme legate de viaţa economică, culturală, socială sau mondenă a urbei noastre. Aşteptăm, aşadar, pe adresa redactia@bistriteanul.ro mici texte de maximum 2000 de caractere (cu spaţiu). Textele vor fi semnate cu un pseudonim.

Pentru această săptămână, vă propunem un text semnat de macete:

Simfonie într-un creier mic ( 1 )

(www.youtube.com/watch?v=adV8-_hgL4g)

E un paradox, ce aparţine DEX-ului, ca libertatea să te oblige la ceva...Fără îndoială, există persoane care se pronunţă ferm împotriva anonimului. În raţionamentul lor, acesta ar fi mizerabil, ipocrit, laş, cu sex incert, antipatriotic, intolerabil, arţăgos şi distructiv. Toate părerile universale despre forumişti (exagerat de largă plaja de discuţie şi plină de riscuri în finalizare) sunt puţin acceptate, artificiale, pripite şi nedemne de încredere. Mai precis, sunt puse în seama unor prejudecăţi contrare trâmbiţării dreptului la neîngrădită exprimare. După decorticarea identităţii lui false, cum se va schimba opinia celui camuflat ? Autorul îşi va renega mesajul iniţial ? Intenţia lui e să scrie galimatiaşului: subiectiv ori obiectiv – asta nici nu mai are importanţă.

Fără o părere actuală personală, fluidă, despre internauţii bistriţeni şi taina ce-i înconjoară, contestatarii anonimilor pot fi, în sinea lor, de acord sau nu cu rândurile transmise. Se pot distanţa de ideile expuse având libertatea de a replica. În schimb, aceşti necunoscuţi nu-si pun probleme despre cum să folosească legi aflictive ( nevoite să le apere textele împotriva plagiatului ), n-au asemenea cleptofobii, nu trebuie să se agite tot timpul, nu se ofilesc galopant, nu răguşesc, sunt homeotermi, nu devin anxioşi, acri(ţi) şi resentimentari, n-au pretenţiile ( deghizate ) ale unor formatori de opinie, nu devin sclavii propriilor creaţii, nu poartă sarcina ameninţărilor cu desfiinţarea şi cu tribunalul, nu fac băşici, nu se crizează, nu visează recompense ori despăgubiri consistente, nu au nevoie de trafic în reţea, nu caută cu îndârjire ip-uri şi id-uri, nu vânează cai verzi pe pereţi, nu-şi cumpără  instrumente pentru anchetă şi tortură, nu sunt bulimici după publicitate, nu se dau acrobaţi, sunt a 5-a putere în stat. 

Atât timp cât nu fac apel la minciuni, parşivenii, trivialităţi, şantaje, bufonerii vulgare, cancanuri de joasă speţă, coprolalie, strabism ipocrit, ametropie indusă, diplopie închipuită sau alte forme complementare şi nu se trece de limita decenţei... acest statut misterios pare excelent. Scrise franklin gothic heavy sau monotype corsiva, dureroase, inflamatoare, amare şi greu de digerat, hulite dar şi adulate – comentariile ad-hoc, quolibet-urile, cârcotelile şugubeţe, flecăreala uşoară, săpuneala, comerajul fercheş, zeflemeaua, bârfa urbană şi, uneori, criticile cu cap widia – pertinente şi corosive –  înlesnesc, chiar şi într-o atmosferă veselă de stadion, reacţii directe la felul încăpăţânat în care unii insistă să se prezinte.

De fapt, reacţiile cititorilor sunt simple badijonări moralizatoare pentru personajele cu vorbiri, gândiri şi scrieri căznite, ireverenţioase, orgolioase, fără migală, neconvingătoare, morfolite, surescitate, abuzive, icnite, dezamăgitoare, fracturate, dizgraţioase, neodihnite, confuze, pidosnice, scabroase, pocite, făţarnice, epuizante ori cu toatele la un loc. Opiniunile - sub aşteptări. Cuvintele nespuse - de prisos. Revolta - ighemonicoasă. Liniştea - tulbure. Indiferenţa - gazdă.

Foto: Tank girl by John Moonan (va urma!)